Dacă te consideri un urmaş al lui Isus, indiferent de ce denominaţie, iată ceva de luat în considerare: Chiar crezi că Isus este unic diferit şi superior oricărei alte persoane sau sisteme de credinţă? Și dacă da, suntem aroganți în gândire acest lucru? Este credinţa în Hristos doar o altă opţiune în smorgasbord spirituală pus înaintea noastră? Ce este în neregulă cu cineva care alege o altă opțiune?

Răspunsul simplu la această întrebare este că toţi avem dreptul să facem propriile alegeri, creştinismul, musulmanul, budistul sau una dintre multele religii estice. Poate pur şi simplu agnostic sau ateu. Care este diferența, bine dicționarul vă va spune „ateismul agnostic este o poziție filosofică care cuprinde atât ateismul, cât și agnosticismul. Ateii agnostici sunt ateiști deoarece nu cred în existența vreunei divinități și sunt agnostici deoarece pretind că existența unei divinități este fie necunoscută în principiu, fie necunoscută în prezent de fapt”.

Lăsând la o parte poziția agnostică sau ateu, care este diferența dintre religiile Paștelui, budism sau credința musulmană? Vă rog să nu greşiţi, nu am nici o animozitate faţă de aceste religii, ele sunt, în general, urmate de oameni buni care caută răspunsuri la ceea ce am putea numi „imaginea de ansamblu”. Există un Dumnezeu, o zeitate mai mare, un sens al vieţii?

Răspunsul meu la aceasta este că majoritatea celorlalte religii se concentrează pe auto-perfecționare, câștigând calea către Dumnezeu și câștigând favoarea Lui prin fapte bune. Permiteți-mi să fie foarte clar, nu este nimic greșit în a vă servi comunitatea și a ajuta oamenii, în orice mod vă simțiți condus. DAR, ca creştin, ştiţi, sau ar trebui să ştiţi, acest lucru nu-i place lui Dumnezeu, pentru că El L-a trimis pe Fiul Său să moară în locul vostru, pentru păcatele voastre. Acum eşti sub harul Său.

Vă puteţi imagina înfruntându-l pe Dumnezeu după ce muriţi şi spunându-i toate lucrurile bune pe care le-aţi făcut pentru a ajuta oamenii? Eu cred că El vă va spune: „Eu l-am trimis pe Fiul meu să moară în durere și mizerie în locul vostru, cum se compară faptele voastre bune cu acestea? ”
Dacă ar fi să ținem un registru de conturi, mai degrabă ca vechile registre contabile, faptele bune pe de o parte, păcatele pe de altă parte, cum s-ar echilibra și să fii sincer cu tine însuți. Toţi păcătuim într-un fel sau altul, trist dar adevărat.

În Vechiul Testament, te-ai dus la Templu, cel puțin în fiecare an, și ai făcut o jertfă pentru păcatele tale. Chiar trebuia să-ţi pui mâna pe corpul animalului ca să ştii că moare în locul tău. Asta te-a acoperit timp de un an, dar a trebuit să sacrifici cel mai bun animal pe care l-ai avut, nu cel pe care nu l-ai putut vinde la piaţă din cauza imperfecţiunilor sale. Este o cultură care este ciudată pentru noi în aceste zile, dar a fost legea.

Să ne gândim la Paştele din Egipt, iudeii trebuiau să pună sângele unui miel peste porţile lor, ca Duhul lui Dumnezeu să treacă peste casele lor. Dumnezeu trimite o plagă în Egipt (întuneric, păduchi, furuncule, boli de vite, etc.). A zecea și ultima ciumă este cea mai drastică: uciderea primului născut de așa-numitul înger al morții. Pentru a-şi proteja copiii întâi-născuţi, israeliţii şi-au marcat porţile cu sânge de miel, astfel încât îngerul morţii să treacă peste ei.
Este important de observat că Îngerul Morții nici măcar nu sa uitat în casele care au fost protejate, sângele mielului a fost tot ce a fost nevoie.

Dumnezeu a făcut sacrificiul suprem pentru noi, El a dat tot ce are mai bun, Fiul Său. Nu putem câştiga niciodată calea către Dumnezeu, chiar şi în cele mai bune noastre, suntem păcătoşi într-un grad sau altul. Dumnezeu este perfect, din păcate nu suntem, nici măcar cei mai buni dintre noi.

Isus este Mielul lui Dumnezeu, nu poți câștiga drumul spre Dumnezeu, nu trebuie să, prin moartea lui Hristos, se face. Acceptându-L ca Mântuitor al vostru, sunteţi sub har, cumpăraţi pentru voi de Hristos. S-ar putea lupta cu asta, dar este adevărat. Păcatele tale au fost plătite de Isus, păcatele trecute, prezente şi viitoare. Isus vă iubește; El așteaptă doar ca voi să-L iubiți.

Author

Resident in Portugal for 50 years, publishing and writing about Portugal since 1977. Privileged to have seen, firsthand, Portugal progress from a dictatorship (1974) into a stable democracy. 

Paul Luckman