Dar ei au eșuat peste tot în altă parte, și întreaga ideologie islamistă devine mult timp în dinte.

Ideologii revoluționare rareori prosperă după ce trec de vârsta de cincizeci de ani.

În prezent, se discută multe despre modul în care victoria talibanilor va inspira grupuri similare în altă parte și va conduce la o creștere abruptă a atacurilor teroriste. Unele dintre acestea sunt doar o panică jurnalistică, dar diferite grupuri de interese militare și politice vor promova, de asemenea, această noțiune pentru propriile scopuri.

Prin urmare, în curând vom fi îndemnaţi să ne implicăm într-un nou „război împotriva terorismului”. Nu ar fi la fel de mare, lung și contraproductiv ca primul, dar mult timp și bani și multe vieți ar fi irosite dacă ar ajunge la sol. Gândiţi-vă la asta ca la un ajutor de memorii despre motivul pentru care ar fi un lucru foarte stupid de făcut.

Talibanii sunt afgani, desigur, dar terorismul islamist este în primul rând un fenomen al lumii arabe. Aceasta este partea lumii musulmane în cazul în care conducătorii sunt cel mai cruzi și corupți. Mulți arabi au fost atrași de islamism ca o modalitate posibilă de a înlocui aceste regimuri putrede — și unii dintre ei au ajuns la concluzia că numai violența poate aduce islamiștii la putere.

Nimic remarcabil despre acest lucru. O întreagă generație de revoluționari anti-coloniali din Africa și Asia a ajuns la o concluzie similară, îmbrățișând ideologia marxistă ca scuză pentru violență și ca garant pseudo-religios al victoriei. Marea diferență este că ei au câștigat (și apoi au renunțat mai ales la marxism) — în timp ce în lumea arabă, tiranii corupți sunt încă la putere aproape peste tot.

Aceleaşi familii de guvernământ vândut-out încă domnesc în Arabia Saudită, statele din Golf, Iordania şi Maroc. Regimuri militare, cum ar fi Siria, Egipt și Algeria, care au ieșit din lovituri de stat sângeroase sufocă ferm protestele populare. Frustrarea populară și furia sunt intense.

Prin urmare, o minoritate de arabi cumpără argumentul islamist conform căruia starea deplorabilă a lumii arabe se datorează faptului că musulmanii nu reușesc să-și trăiască viața așa cum intenționează Dumnezeu — în versiunea radicală a respectării islamice pe care islamiștii o consideră singura interpretare corectă a voinței lui Dumnezeu.

Prin urmare, soluţia la situaţia actuală a lumii musulmane este să instalăm regimuri islamiste revoluţionare care să pună în aplicare această versiune a voinţei lui Dumnezeu asupra populaţiei, după care, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei vor începe să câştige. O lume musulmană unită va apărea care rupe cătușele sale actuale, obține o mare putere și prosperitate - și, în unele versiuni, convertește întreaga lume la Islam.

O viziune atractivă pentru mulți arabi care erau aproape disperați, iar anii 1970, '80 și '90 au fost pline de tentative de revoluții islamiste din Algeria până în Arabia Saudită — toate acestea au eșuat. Islamistii nu au reusit niciodata sa convinga destui oameni ca acest vis pipa merita sa mori pentru. Deci, în jurul anului 1999, un lider islamist numit Osama bin Laden a venit cu o nouă strategie.

Singura modalitate de a mobiliza destui musulmani în spatele visului islamist, credea el, era să provoace un atac direct asupra islamului de către necredincioşi. Și singura modalitate de a motiva infidelii leneși să-și joace rolul alocat în această strategie a fost să-i atace direct — nu să-i cucerească, ceea ce era imposibil, ci să-i păcălească în țările musulmane invadatoare.

Aceasta a fost strategia din spatele atacurilor din 11 septembrie, și a reușit chiar dincolo de așteptările lui bin Laden. Statele Unite indignate au declarat „Războiul împotriva Terorii” și au invadat nu una, ci două țări musulmane, Afganistan și Irak. Primul nu a avut nimic de-a face cu 9/11, iar acesta din urmă nimic, dar invazia a avut efectul pe care bin Laden îl căuta.

Cu toate acestea, douăzeci de ani mai târziu, beneficiile pentru cauza islamistă au fost destul de limitate. Talibanii sunt în cele din urmă înapoi la putere în Afganistan și a existat un interval în care „statul islamic” (ISIS) controla o mulțime de Irak și chiar sa extins în Siria, dar nu există încă un singur regim islamist revoluționar în lumea arabă.

Concluzia evidentă este că această strategie a eşuat definitiv. Chiar și cu ajutorul invaziilor occidentale și al „Războiului împotriva Terorii”, islamiștii nu au reușit să convingă destui arabi că ei sunt soluția potrivită pentru problemele lumii arabe.

Fără îndoială, vor continua să fie împrăștiate atacuri teroriste islamiste atât în interiorul cât și în afara lumii arabe timp de mulți ani, deși, probabil, nici unul la fel de dramatic ca evenimentele 9/11. Dar ideea că preluarea talibanilor în Afganistan va duce la un nou val imens de terorism islamist este absurdă.

Victoria talibanilor a fost redusă în avans cu ani în urmă, iar ideea de a provoca invaziile americane ca instrumente de recrutare pentru revoluțiile islamiste este acum o pălărie foarte veche. Chiar şi Washingtonul poate vedea prin ea.

Author

Gwynne Dyer is an independent journalist whose articles are published in 45 countries.

Gwynne Dyer