„ Doar un sfert din țările din întreaga lume au o politică națională, o strategie sau un plan de sprijinire a persoanelor cu demență și a familiilor acestora”, notează raportul OMS care analizează răspunsul global la sănătatea publică la demență lansat astăzi.

Potrivit organizaţiei de la Geneva, deşi aproximativ jumătate din aceste ţări sunt situate în Europa, multe planuri şi strategii naţionale pentru demenţă trebuie actualizate şi reînnoite de către guvernele europene respective.

Demența este un sindrom de obicei de natură cronică sau progresivă, ceea ce duce la deteriorarea funcției cognitive - capacitatea de a procesa gândirea - dincolo de ceea ce se așteaptă în condiții normale de îmbătrânire.

Care rezultă din leziuni sau boli care afectează creierul, cum ar fi Alzheimer, această afecțiune afectează memoria, gândirea, orientarea, înțelegerea, capacitatea de învățare și limbajul, printre alte funcții.

Potrivit raportului OMS, numărul persoanelor cu demență este în creștere la nivel mondial, cu aproximativ 55 de milioane de persoane cu vârsta peste 65 de ani care suferă de acest sindrom, o cifră care se așteaptă să crească la 78 milioane în 2030 și pentru 139 milioane în 2050.

Cu peste 14 milioane, Europa este a doua regiune din lume cu cel mai mare număr de persoane cu demență, în spatele regiunii Pacificului de Vest (20,1 milioane).

„ Creșterea populației și creșterea longevității, combinate cu creșterea anumitor factori de risc pentru demență, au condus la o creștere dramatică a numărului de decese cauzate de demență în ultimii 20 de ani. În 2019, 1,6 milioane de decese au avut loc la nivel mondial din cauza demenței, devenind a șaptea cauză principală de deces”, subliniază documentul.

Raportul avertizează, de asemenea, că persoanele cu boli neurologice, inclusiv demența, sunt mai vulnerabile la infecția cu virusul SARS-COV-2, cu risc mai mare de spitalizare prelungită și suferă o formă agravată de Covid-19 și deces.

Potrivit OMS, este, prin urmare, urgent să se consolideze sprijinul la nivel național, atât pentru persoanele cu demență, în ceea ce privește asistența medicală primară și specializată, serviciile sociale, reabilitarea și îngrijirea paliativă pe termen lung, dar și în ceea ce privește sprijinul acordat îngrijitori informali.

„ În țările cu venituri mici și medii, majoritatea costurilor de îngrijire a demenței sunt imputabile îngrijirii informale (65%). În țările mai bogate, costurile de asistență informală și socială ating aproximativ 40% fiecare”, se arată în raport.

În 2019, îngrijitorii, majoritatea membri ai familiei, au petrecut în medie cinci ore pe zi sprijinind persoanele pe care le îngrijeau cu demență, aproximativ 70% din această monitorizare fiind efectuată de femei.

„ Având în vedere presiunea financiară, socială și psihologică cu care se confruntă îngrijitorii, accesul la informații, formare și servicii, precum și sprijinul social și financiar este deosebit de important. În prezent, 75% dintre țări raportează că oferă un anumit nivel de sprijin îngrijitorilor, deși, din nou, acestea sunt în principal țări cu venituri mari”, spune el.

Potrivit OMS, o serie de studii clinice nereușite pentru tratamentul demenței și costurile ridicate de cercetare și dezvoltare au condus la „interesul în scădere pentru dezvoltarea de noi eforturi științifice” în această chestiune.

„ Cu toate acestea, a existat o creștere recentă a finanțării pentru cercetarea privind demența, în special în țările cu venituri mari, cum ar fi Canada, Marea Britanie și SUA. Acesta din urmă și-a mărit investițiile anuale în cercetarea bolii Alzheimer de la 631 milioane de dolari (aproximativ 532 milioane de euro) în 2015 la aproximativ 2,8 miliarde de euro (aproximativ 2,3 miliarde de euro) în 2020”, a declarat organizația.

Acest raport privind starea globală a bolii face bilanțul progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor globale 2025 stabilite în Planul Global de Acțiune privind Demența al OMS, publicat în 2017.