Pe baza unui studiu privind schimbările climatice în Zona Metropolitană Porto (AMP), dezbătut în cadrul seminarului „Strategii de adaptare pentru turismul urban în fața schimbărilor climatice în cadrul oportunităților post-pandemice”, organizat de Institutul de Științe Sociale din UminHo, geograful a declarat Lusa că planificarea zonelor urbane este încă plină de „inadaptare” şi „analfabetizare climatică”.

„ Este necesar să se creeze refugiații climatice care să permită oamenilor să se protejeze în fața unui val de căldură. Apoi, există problema refugiului față de situațiile reci, pentru că atunci când vorbim despre Porto, iarna este, de asemenea, foarte dură. Trebuie să luăm decizii care să răspundă acestor probleme”, a reiterat cercetătorul, implicat într-o lucrare de doctorat privind influența climatului și morfologiei urbane asupra turismului, pe care o asociază cu UminHo și Universitatea din Barcelona.

În scopul activității sale, Hélder Lopes a subliniat zonele cu cea mai mare cerere turistică și cea mai mare „căldură urbană” din AMP, precum și delimitarea a cinci zone prioritare de intervenție în ceea ce privește „oferta și cererea turistică” și „nivelul criticilor de mediu”, fiind zona care înconjoară centrele istorice din Porto și Vila Nova de Gaia cea principală.

Din „măsurători microclimatice” și sondaje chestionare ale turiștilor în vara anului 2019, iarna 2019 și 2020 și vara anului 2020, deja condiționată de pandemia covid-19, echipa implicată în doctorat a concluzionat că, în Porto, zonele cele mai sensibile la căldură pe Avenida dos Aliados și Praça da Liberdade sunt cele care înconjoară statuia lui D. Pedro IV și cea imediat la nord de sculptura „Abunance/Os Meninos”, de Henrique Moreira.

Zonele cele mai sensibile la frig sunt cele împădurite lângă statuia Ardinei și, la nord, lângă clădirea Primăriei.

Cercetătorul de la Departamentul de Geografie de la UminHo, bazat pe „campusul” Azurém, în Guimarães, a subliniat, de asemenea, că AMF nu are o „rețea de monitorizare a climei” care acoperă întregul teritoriu, deoarece stațiile existente, datorită locației lor, acestea nu sunt în măsură să o facă.

Convins că „analfabetismul climatic” cuprinde populația, tehnicienii seniori și „factorii de decizie politică”, Hélder Lopes a subliniat necesitatea de a garanta „termoreglarea” zonelor urbane, făcându-le mai „confortabile” pentru rezidenți și turiști.

Cercetătorul a susținut, de asemenea, că orașele trebuie gândite de politicieni, tehnicieni, operatori de turism și „comunitatea locală”, luând în considerare simultan „problemele de mediu și climă” și „oferta și cererea turistică”.