Considerăm că treptat, a fost un pic mai mult progres făcut, dar nu există nimic de anunțat în această etapă, â a declarat Farhan Haq, purtătorul de cuvânt al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite António Guterres.



Ar putea fi o veste bună, deși, din păcate, nu vestea unei încetări a focului în Ucraina. Ambii bărbați vorbeau despre o înțelegere pentru a lăsa navele să scoată cele 25 de milioane de tone de cereale care sunt prinse în porturile ucrainene de blocada rusă.



Nu va fi dans pe străzile din Kiev despre acest lucru, dar ar putea fi unele dans în câteva zeci de țări din Orientul Mijlociu și Africa care s-au confruntat cu amenințarea foametei în masă, în unele cazuri chiar foamete.



Egiptul, de exemplu, este cel mai mare importator de grâu din lume. Crește mai puțin de jumătate din alimentele pe care le mănâncă, iar aproximativ 80% din cerealele pe care le importă pentru a acoperi deficitul provin din Ucraina și Rusia. Cu toate acestea, niciunul dintre cerealele ucrainene nu a ieșit de cinci luni, iar prețul pâinii din Egipt urcă rapid.



Este, de asemenea, o problemă politică serioasă: prețurile ridicate la alimente în urmă cu doisprezece ani au declanșat revoltele anti-regim care au dus la „primăvara arabă”, răsturnarea dictaturii Mubarak în Egipt, și diverse efecte de ordinul doi, cum ar fi războiul civil sirian. Dar cel mai mare impact al închiderii Mării Negre la exporturile ucrainene de cereale este umanitar.



În mod normal, porturile ucrainene din Marea Neagră exportă cinci până la șase milioane de tone de cereale pe lună, dar majoritatea sunt acum sub ocupație rusă, iar cea mai mare, Odesa, a fost blocată de marina rusă timp de cinci luni.



Înainte de război, mai mult de 90% din exportul agroalimentar ucrainean a fost făcut pe mare, a declarat Mariia Didukh, director al Forumului Agrar Național Ucrainean. Ucraina este încercarea de a obţine o parte din cereale pe calea ferată şi rutier, dar âby feroviar sau camioane este foarte scump, este mai lung, şi foarte, foarte mici capacităţi.



De fapt, Ucraina primește doar o cincime din suma lunară normală. Acesta poate extinde ruta feroviară deoarece sistemul feroviar al țării utilizează un ecartament puțin mai larg decât vecinii săi vestici, România și Polonia. Ar fi nevoie de 9.000 de camioane pe zi pentru a face treaba, iar cerealele pe care le livrau ar fi foarte, foarte scumpe.



Așadar, redeschiderea Mării Negre către navele care transportă cereale ucrainene nu este doar o problemă locală; este o prioritate internațională. În ipoteza rezonabilă că războiul nu se va opri în curând, care sunt cerințele pentru deschiderea unui coridor sigur peste Marea Neagră de pe coasta ucraineană până la strâmtoarea turcească și Marea Mediterană deschisă?



Ar fi nevoie de aproximativ 500 de nave mari de marfă în vrac pentru a livra, care au blocat 25 de milioane de tone de cereale către destinațiile sale. Restul porturilor controlate de Ucraina â Odesa, Yuzhne și Chornomorsk â s-ar putea descurca aproape, dar ar dura cel puțin o lună pentru a aduce aceste nave în Marea Neagră și a pune operațiunea în mișcare.



Ar dura cel puţin atât de mult pentru a goli minele care au închis porturile ucrainene şi pentru a înființa coridoare protejate peste Marea Neagră. (Marina turcă ar asigura probabil protecția, dar rușii ar dori să verifice navele care intră pentru livrările de arme clandestine).



Ar trebui, de asemenea, să existe o asigurare specială pentru cele 500 de nave și ar trebui să fie o operațiune continuă de mare volum, deoarece următoarea recoltă ucraineană de cereale începe la sfârșitul lunii viitoare, iar ascensoarele de cereale sunt încă pline cu recolta de anul trecut.



Recolta acestui an a scăzut cu 35% (partea de est a centurii de grâu din Ucraina se află în raza de acțiune a artileriei rusești și a focului cu rachete), dar dacă silozurile nu se golesc în curând, o parte substanțială a acesteia va putrezi doar pe câmpuri.



De aceea, nu toate problemele au fost încă rezolvate, așa cum a spus Putin marți, dar pare să vrea să o facă să funcționeze. La fel și președintele Turciei Recep Tayyip ErdoÄan. Nici omul nu este cel mai bine cunoscut pentru angajamentul său față de valorile umanitare, dar nici omul nu dorește vina pentru că a lăsat milioane de oameni să moară de foame.



Este într-adevăr atât de serios. Arif Husain, economist-şef la Programul Alimentar Mondial al ONU, spune că războiul a dublat numărul persoanelor aflate în criză alimentară la 345 milioane, dintre care 50 de milioane sunt la un pas de foamete.



Nu s-a încheiat încă un acord, însă ministrul turc al apărării, Hulusi Akar, a declarat marţi că Rusia, Ucraina, Turcia şi ONU vor semna săptămâna aceasta un acord privind înfiinţarea unui coridor de export de cereale peste Marea Neagră şi crearea unui centru de coordonare la Istanbul. Se poate întâmpla de fapt.



Author

Gwynne Dyer is an independent journalist whose articles are published in 45 countries.

Gwynne Dyer