Am avut un du-te la a scrie o carte o dată. Eram în vacanță la Veneția, iar într-o dimineață, în timp ce luam micul dejun pe balconul hotelului cu vedere la Lido, un pescăruș cu un singur picior a aterizat pe peretele de lângă locul unde stăteam și a început să-mi privească micul dejun — probabil că a făcut-o în fiecare dimineață pentru a cerși de la turiști neștiutori, sau poate chiar Furând resturi din farfuriile lor, nu aş şti. Oricum, m-a făcut să mă gândesc cum și-a pierdut piciorul în primul rând și cum a reușit (presupun că a fost un „el”) sau s-a născut așa.

Oasele unei poveşti au început să se formeze în mintea mea, şi eram nerăbdător să mă întorc acasă şi să las sucurile creative să curgă o poveste în jurul acestei biete creaturi. Mi-am imaginat că se naşte aşa, fiind agresată în cuib de fraţi instalatori, fiind aruncată afară din cuib de părinţi nerăbdători, care voiau să meargă mai departe cu viaţa lor veselă, nefiind blocată pe un zid stâncos hrănind un copil adult care nu era suficient de curajos să se lanseze în spaţiu ca să se descurce singur .

L-am numit Lido, ca un semn de unde a apărut, și o poveste a evoluat prin care el în cele din urmă a decolat, a întâlnit o pisică, a avut piciorul reparat (cu o bucată de băț și offcuts de o mănușă de cauciuc pentru piciorul lui!) de către un fermier amabil, şi a trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Dar iată marele dar... mi-a luat vârste și veacuri, iar ultima mea piesă a fost la fel de lungă ca Războiul și Pacea, și deși am avut multe dreptate, nu era corect ca o poveste pentru copii (ei bine, cine altcineva ar fi interesat de viața unui pescăruș cu dizabilități pentru Dumnezeu!).

Erau atât de multe pe care nu le știam despre scrisul creativ — era nevoie și de desene bune pentru a-mi ilustra povestea, și nu știam unde să găsesc pe cineva. Am căutat online și am găsit rubrici precum „Cum să scrii o poveste în 15 pași ridicole de ușori” și povestiri despre cât de reușite ar fi autori sclav timp de luni de zile și să producă o carte de cel mai bine vândută.

Aşa că data viitoare când iei o carte, sau descarci ceva în Kindle, cruţă un gând pentru autorul, care a avut o idee, a lucrat la ea, şi a făcut visul lor de a fi scriitor să devină realitate. Cine știe - s-ar putea săpa vechiul meu manuscris și au un alt du-te!

Author

Marilyn writes regularly for The Portugal News, and has lived in the Algarve for some years. A dog-lover, she has lived in Ireland, UK, Bermuda and the Isle of Man. 

Marilyn Sheridan