Apariția grupurilor multidisciplinare dedicate acestui subiect, dezvoltarea cercetării și publicării științifice și diseminarea unor recomandări specifice de către unele societăți internaționale confirmă faptul că acest lucru este, fără îndoială, un „subiect fierbinte” în ceea ce privește oncologia.

Există un consens general că practica regulată a exercițiilor fizice, mai ales dacă este asociată cu alte obiceiuri de stil de viață sănătos, reduce riscul de a dezvolta diferite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de colon și de sân. Mai mult decât atât, chiar și după diagnosticare, exercițiile fizice au arătat mai multe beneficii. În 2014, Societatea Europeană de Oncologie Medicală a recomandat ca exercițiul să fie considerat un standard de îngrijire pentru toți supraviețuitorii cancerului. Dovezile disponibile până în prezent relevă o îmbunătățire a nivelului de calitate a vieții, precum și în controlul mai multor simptome, cum ar fi oboseala, anxietatea și depresia. În ceea ce privește oboseala, este important de menționat că acesta este unul dintre cele mai răspândite simptome la pacienții cu cancer (aproximativ 50%), iar gestionarea acesteia este împiedicată de etiologia multifactorială și lipsa opțiunilor terapeutice. În acest domeniu, exercițiul s-a dovedit a fi una dintre puținele intervenții eficiente și este foarte recomandat.

Cu toate acestea, în ciuda beneficiilor cunoscute ale exercițiilor fizice, rămâne îngrijorarea cu privire la cât de sigură și eficientă poate fi personalizată în mod eficient prescrierea exercițiilor fizice, într-o populație atât de eterogenă și exigentă clinic ca cea a pacienților cu cancer, în special a celor supuși chimioterapiei (CT).

Recomandările internaționale sunt ca aceasta să fie prescrisă de o echipă multidisciplinară ( oncolog, cardiolog, terapeut fizic sau exercițiu fiziolog) și să se ia în considerare principalele toxicități analitice și clinice la monitorizarea formării. Aceste două ipoteze oferă încredere și sporesc conformitatea pacientului.

În plus față de o echipă dedicată, specificitățile pacienților supuși chimioterapiei, și anume riscul de neutropenie și infecție, precum și o fragilitate clinică mai mare, pot necesita un mediu de antrenament mai controlat. În aceste cazuri, sala de gimnastică comunitară generală poate să nu fie cea mai potrivită.

În același timp, pacienții care sunt informați cu privire la beneficiile pentru sănătate vor avea o motivație mai mare și aderarea la plan, precum și supravegherea personală activă a posibilelor complicații. Această creștere a alfabetizării oncologice va permite o implicare mai mare și mai bună a pacientului în discuție, definirea obiectivelor și luarea deciziilor.

În cele din urmă, dezvoltarea de cunoștințe solide, bazându-se pe studii atent concepute care iau în considerare caracteristicile pacientului, boala oncologică și planul de formare, va face posibilă avansarea în programele personalizate pentru fiecare individ, îndeplinind nevoile și obiectivele fiecărui pacient.

Modificările în modelul legat de practica exercițiilor fizice la pacienții cu cancer se schimbă și este deja în curs de desfășurare, dar depinde de profesioniștii din domeniul sănătății să schițeze în mod adecvat planul științific și tehnic pentru punerea sa în aplicare și ca pacienții să ceară punerea în practică a acestuia.