Potrivit unui raport al Observatorului Fiscal al Uniunii Europene (UE), un organism independent în domeniul impozitării comunitare, „influenţa acestor regimuri este cu atât mai importantă cu cât numărul acestora este în continuă creştere. Între 1995 și 2020, numărul de scheme pentru persoanele străine cu venituri mari a crescut de la cinci la 26 de ani, cu un cost fiscal de cel puțin 4,5 miliarde EUR pe an și peste 200.000 de beneficiari.

„ Cele mai agresive scheme identificate de studiul nostru sunt schemele italiene şi greceşti cu venituri mari; schema de venituri mari a Ciprului, Greciei şi Portugaliei”, explică Observatorul Fiscal al UE.

Concret, conform structurii, „aceste scheme au durate lungi, avantaje fiscale mari și vizează doar persoanele cu venituri foarte mari sau nu au un impact asupra activității economice reale din statul membru”.

„ Această sumă este echivalentă cu bugetul programului Erasmus”, compară Observatorul Fiscal al UE din raport.

În cazul Portugaliei, regimul rezident neobișnuit (NHR) a fost creat în 2009 și se aplică lucrătorilor cu valoare adăugată ridicată, dar și pensionarilor care primesc pensii din străinătate, inclusiv portughezilor care au lucrat în străinătate și care se întorc în Portugalia pentru pensionare.

Reformulat în 2012 și modificat în 2020, regimul NHR prevede aplicarea unei rate de 10% a impozitului pe venitul personal pe venitul din pensii străine, în conformitate cu cel mai recent amendament.

NHR oferă, de asemenea, lucrătorilor cu profesii considerate a avea valoare adăugată ridicată posibilitatea de a beneficia de o rată specială IRS de 20 la sută.

Fiecare rezident neobișnuit poate beneficia de acest regim fiscal pe o perioadă maximă de 10 ani.

Observatorul fiscal al UE remarcă faptul că „concurența fiscală ia din ce în ce mai mult forma unor regimuri fiscale preferențiale sau strict direcționate, pe lângă reducerile generale ale cotelor” la nivel comunitar.

Pentru a inversa aceste tendințe, cadrul sugerează reformarea codului european de conduită „pentru a face din acesta un instrument obligatoriu și extinderea mandatului său la impozitarea venitului personal, precum și regimuri nepreferențiale de impozitare a societăților comerciale care conduc la impozitarea generală scăzută a companiilor multinaționale”.

O altă sugestie din raport este pentru o mai bună coordonare între statele membre: „În absența unei abordări coordonate — care este întotdeauna soluția ideală — statele membre ar putea lua în considerare impozitarea unilaterală a expatriaților lor, ceea ce, în anumite condiții, poate atenua efectele impozitării preferențiale regimuri”.